..........

Prin anul doi, vestea ca m-am tuns ca fierarul Vakula, a cutreierat caminul in cateva ore.
Coafurii i se spunea “ceaunel”, deoarece era tuns circular, doar parul ce iesea de sub un ceaun, pus in prealabil pe capul omului, deci - foarte simpla si de aici, populara mult timp prin mediile rustice, pentru ca nu necesita nicio experienta din partea celui cu foarfeca si briciul, iar pentru celalalt - prea multa rabdare pana se vedea tuns.
In primele zile, ferindu-ma de efectul pe care l-ar fi putut avea acest neastampar asupra celor fara lacat la gura, am purtat un fes, pe care il scoteam doar atunci, cand anturajul imi parea lipsit de ostilitati, iar dupa aceea, cand m-am obisnuit cu cele mai colorate comentarii, am renuntat definitiv la el.
In zilele urmatoare, mandru de propriul curaj in fata acestui experiment imagistic, am colindat fara motiv, incolo-incoace, centrul orasului, tantos ca un paun, pana cand am intalnit cativa baieti de la temuta facultate de educatie fizica, necrutatori din fire si care, neavand timp sau, mai degraba, posibilitate sa inteleaga manifestul meu antisocial, dupa cativa pumni tintiti unde trebuie, m-au sfatuit, pentru binele meu bineinteles, sa ma tund foarte scurt, omeneste.
Dimineata, din nou cu fesul pe cap, am intrat intr-o frizerie laturalnica.