..........

Sala discurilor de vinil, din biblioteca nationala din Chisinau, nu ar fi asa ademenitoare, daca nu ar avea ferestrele uriase, prin care se vad, de la radacini pana-n varfuri, cativa platani batrani, de-o parte si alta a strazii, printre ramuri - un monument statuar a lui Alecsandri, vazut din spate pe un soclu inalt, dinspre umarul lui stang, peste drum - o statie de troleibuze, mereu animata, teatrul Licurici, in forma de fagure arhitectural optzecist si doua cladiri de pe la inceputul secolului trecut, in care si-au gasit locul muzeele de istorie a neamului si cel al artei plastice. Inauntru; doua camere, plus una nevazuta, cu mii de discuri pe rafturi. In cea, in care imi petrec multe dupa-amiezi minunate - o masa lunga in forma de T, cu partea de sus lipita de geam, pe ea, aranjate simetric - 10 picup-uri vechi, de productie sovietica, si casti tot de pe atunci, dulapul-cartoteca e intins pe tot perimetrul incaperii si undeva in colt - nelipsitul ficus, iar eu, in acest decor - fericit deplin, cu castile pe urechi si cu barbia sprijinita in palme, privesc pe geam cum se intuneca... de exemplu: Dionne Warwick se potriveste cu ninsoarea lina in lumina felinarelor, Berlioz - cu aparitia inspaimantatoare a unui Mercedes 600 SEL negru, folclorul georgian - bun pentru nelinistile sentimentale, iar spatiul zgariat dintre melodii - pentru inchipuiri