vineri, 29 octombrie 2010

..........

niciodata nu am avut un curaj rectiliniu, ca o raza din lumina unei explozii, asa cum ar trebui sa fie el definit, ci m-am apropiat de obstacole, pe o linie incalcita si intrerupta pe alocuri de fuga spre adapostul sofismelor, menite sa-mi recladeasca urgent parerea buna de sine, nici nu am trait vreodata prima emotie - autentica, cea care contureaza motivele aparitiei lui, ci mi-e cunoscuta numai disperarea, ca incep sa alunec spre o lasitate ireversibila. abia aici se trezeste curajul meu, insa recuperarea pozitiei pierdute, inapoi spre punctul initial hotarator, consuma exact timpul, care nu-mi ajunge pentru a savarsi o fapta eroica