..........

plimbarile mele circulare prin cartier, din aproape fiecare seara, obligatorii, de parca as fi stapanul unui caine imaginar, imi scot la iveala, prin amintirile racapitulative, ultimele discutii telefonice, sa zicem, pentru inevitabila analiza amanuntita a celor spuse, cateva pareri de rau, acumulate haotic peste zi, poate cateva multumiri de sine, strecurate sfios spre suprafata si multe-multe alte ganduri, care-mi impestriteaza fara voie mintea, apoi, prin nu stiu ce minune, incep a serpui in adanc, acolo unde amintirile nu se mai numesc amintiri, ci nostalgii se numesc