sâmbătă, 30 octombrie 2010

..........



intr-o dimineata frumoasa de toamna, Sokurov si Arabov, hotarasc sa se intalneasca intr-o cafenea cocheta, situata undeva prin centrul Petersburgului. Sokurov ajunge mai devreme, gaseste loc la o masuta langa fereastra, roaga sa i se aduca micul dejun si asteapta, contempland zborul melancolic al frunzelor. la capatul strazii apare Arabov, imbracat in pardesiul atemporal preferat, in buzunarul interior al caruia, dupa toate probabilitatile, se afla ultimul scenariu la care lucreaza de cateva luni. ajuns inauntru, gaseste ca ar fi potrivita o remarca despre culoarea imbatatoare a aleilor strabatute adineaori, si o rosteste, comanda o cafea, doua croissante cu unt si intr-adevar, scoate din buzunarul amintit mai sus, un teanc de hartii trecute prin masina de scris ... действие происходит в Бухаресте, в обычной однокомнатной квартире из которой виден серый переулок. наш герой находится на одном шаге от безвозвратнной депрессии... dupa jumatate de ora, in care linia lecturii e intretaiata de cateva pauze meditative, cei doi observa, ca scenariul necesita modificari substantiale si hotarasc sa se intalneasca tot acolo, peste o luna, intr-o dimineata posomorata de toamna

vineri, 29 octombrie 2010

..........

niciodata nu am avut un curaj rectiliniu, ca o raza din lumina unei explozii, asa cum ar trebui sa fie el definit, ci m-am apropiat de obstacole, pe o linie incalcita si intrerupta pe alocuri de fuga spre adapostul sofismelor, menite sa-mi recladeasca urgent parerea buna de sine, nici nu am trait vreodata prima emotie - autentica, cea care contureaza motivele aparitiei lui, ci mi-e cunoscuta numai disperarea, ca incep sa alunec spre o lasitate ireversibila. abia aici se trezeste curajul meu, insa recuperarea pozitiei pierdute, inapoi spre punctul initial hotarator, consuma exact timpul, care nu-mi ajunge pentru a savarsi o fapta eroica

vineri, 22 octombrie 2010

..........

urc in troleibuzul 86 spre gara de nord si constat, ca ma aflu in plin proces de uniformizare cu cei cativa cetateni mohorati ce au ales aceeasi directie. gata! penajul stralucitor si neted, care-mi impodobea altadata pieptul si umerii, s-a decolorat, privirea, in care viitorul licarea ca o revolutie, s-a stins si gandurile-mi curg in albia lor, fara sa se mai reverse vreodata. port un model de caciula specific varstei a treia, un ilic calduros, ghetele-mi sunt pline de praf si tin in mana o punga de plastic, in care am cateva lucruri. cu coada ochiului caut febril un loc langa geam, iar in imaginatie staruie o farfurie cu supa de cartofi si un televizor deschis la un talkshow politic. cam atat